Erori de refracție

Astigmatism

Boli ale ochiului - AstigmatismAstigmatismul reprezintă o condiție vizuala frecventa, in care simptomul principal este vederea neclara, atat la distanta cat si de aproape.

In cele mai multe situatii, astigmatismul este cauzat de o curbura neregulata a corneei (lentila din partea anterioara a ochiului). In mod normal, forma sa este rotunda, dar in astigmatism ea este ovalara (ca o minge de rugby); razele de lumina care intra in ochi sunt distorsionate si nu sunt focalizate adecvat la nivelul retinei. Curbura neregulata a corneei, in care o jumatate este mai bombata sau mai plata decatcealalata, duce la aparitia a doua imagini diferite la nivelul retinei (in locul uneia singure). Aceasta proiectie deformata a luminii duce la vederea incetosata din astigmatism.Exista si astigmatism cristalinian, atunci cand forma cristalinul (lentila din interiorul ochiului) este neregulata, avandaceleasi efecte asupra vederii.

Persoanele cu boli ale ochiului ca astigmatismul se plang de vedere neclara, oboseala oculara, cefalee, sensibilitate la lumina. Frecvent, simt nevoia de a face “ochii mici”, de a-i strange, in incercarea de a clarifica perceptia imaginilor.

Astigmatismul este un viciu de refractie, fiind o conditie in care este prezenta o anomalie de forma a ochiului. Se poate asocia si cu alte vicii de refractie, miopie (atunci cand axul ochiului este prea lung) sau hipermetropie (cand ochiul este prea scurt). In toate aceste situatii, razele de lumina nu se proiecteaza corect la nivelul portiunii posterioare a ochiului.

Exista asadar astigmatism simplu, miopic, hipermetropic sau mixt.

Astigmatismul este, de obicei, congenital (ne nastem cu el). De asemenea, se pare, toti avem un anumit grad de astigmatism la nastere.Apare mai des la copiii ai carorparinti (unul sau ambii) au astigmatism De asemenea, se pare ca astigmatismul apare mai frecvent la copiii nascuti prematur.

Astigmatismul poate aparea pe parcursul vietii, in cadrul unei afectiuni numite keratoconus, in urma unor infectii oculare grave,a unui traumatism sau a unei interventii chirurgicale oculare, mai precis in situatiile in urma carora rezulta cicatrici sau modificari structurale care afecteaza curbura corneei.

Cei mai multi dintre copiii care se nasc cu astigmatism, nu realizeaza ca au o problema oculara (cred ca este normal sa vada deformat, neclar). Cititul si efortul de concentrare la scoala pot fi afectate daca copilul nu este diagnosticat la timp. De aceea, este important sa se efectueze regulat controale oftalomogice, primul la varsta de 3 ani.

Dupa testarea acuitatii vizuale, se masoara curbura corneei prin keratometrie si se poate efectua si o topografie corneana, pentru mai multe detalii legate de forma si de suprafata corneei.

Exista astigmatism regulat, in care unul dintre meridiane este mai bombat, iar celalalt, perpendicular, este mai plat. Atunci cand intre meridianele principale nu sunt 90 grade, astigmatismul este neregulat (prin cicatrici corneene, in keratoconus).

Astigmatismul regulat poate fi conform regulei (meridianul vertical este mai bombat), invers regulei (meridianul orizontal mai bombat) sau oblic (meridianele principale sunt oblice).

In general, astigmatismul poate evolua in perioada copilariei sau la batranete. Cu o corectie optica adecvata, calitatea vederii poate sa fie buna si faraimplicatii negative pe termen lung.Exista o forma particulara de astigmatism dobandit, numit keratoconus. El apare la varsta adolescentei si inseamna deformarea corneei, care in timp devine conica si se subtiazaprogresiv.In aceasta situatie, astigmatismul este progresiv, se agraveaza. Cu timpul, subtierea corneei poate deveni periculoasa, existand riscul de perforare a acesteia. Daca in etapele initialecorectia vederii se poate face prin ochelari sau lentile de contact (de obicei rigide), in fazele avansate poate fi necesar transplantul de cornee (care indeparteaza riscul perforarii corneei).

Corectia optica a astigmatismului se poate face cu ochelari sau lentile de contact (moi sau rigide). Pentru o corectie permanenta se recurge la chirurgia refractiva.Ochelarii care se prescriu sunt cu lentile cilindrice. Acestea au rolul de a corecta modul in care se proiecteaza razele de lumina la nivelul retinei, furnizand astfel o imagine clara. Initial, ochelarii genereaza disconfort, fiind nevoie de o perioada de adaptare. Acelasi efect se poate obtine si prin lentile de contact moi, torice. Totusi, acestea se pot miscausor pe suprafata ochiului, iar aceasta instabilitate poate duce la imagini neclare. Lentilele de contact pentru astigmatism ofera o vedere instabila datorita razelor de curbura inegale.Lentilele de contact rigide, gaz permeabile, sunt o alternativa eficienta de corectare a astigmatismului de valoare mare sau in tratarea keratoconusului.

Hipermetropia

HipermetropiaHipermetropia este un viciu de refractie. In cazul hipermetropiei vederea este neclara, atat la distanta, cat si la aproape.

Razele de lumina, atunci cand vin in contact cu suprafata oculara, sufera un proces de refractie la trecerea prin mediile transparente reprezentate de cornee, umoare apoasa, cristalin si corp vitros. Aceste raze de lumina isi modifica directia, astfel incat proiectarea imaginilor obiectelor pe care le privim sa se faca pe retina (receptorul vizual). Aceasta este situatia normala, a unui ochi emetrop (fara dioptrii), care vede clar la toate distantele.

Vederea neclara poate fi cauzata de hipermetropie (focalizarea luminii este in spatele retinei), de miopie (razele de lumina focalizeaza in fata retinei) sau de astgimatism (imaginea se formeaza in mai multe locuri). Toate aceste situatiireprezinta vicii de refractie, insotite de tulburari de vedere.

Hipermetropia este un viciu de refractie. Manifestarea principala este vederea neclara, atat la distanta, cat mai ales la aproape.Cauza este reprezentata de o focalizare anormala a razelor de lumina, in spatele retinei (vorbim despre un ochi “mai scurt”). Multi copii au la nastere o hipermetropie usoara, fiziologica, care se amelioreazaodata cu cresterea copilului (este un proces de crestere si dezvoltare normal al ochiului). Uneori, hipermetropia se insoteste de astigmatism.Daca unul sau ambii parinti au hipermetropie, exista riscul ca si copilul sa aiba aceasta problema oftalomologica.

In incercarea de a vedea mai bine, efortul de acomodare al ochiului este permanent (atat la distanta, cat si la aproape). De aceea, pot aparea dureri oculare, cefalee, senzatie de oboseala vizuala.

Complicatia principala a hipermetropiei este ambliopia si apare numai la copii. Aparitia strabismului poate sa alarmeze parintele in acest sens. Atunci cand strabismul este prezent de la nastere exista sanse mari sa fie insotit de hipermetropie.

Corectia optica are rolul de a imbunatati vederea, nu de a corecta hipermetropia.Dupa 20 de ani, atunci ochii ajung la maturitate, pentru persoanele care nu doresc sa poarte ochelari sau lentile de contact, se pot face interventii chirurgicale de reducere a dioptriilor. Este important ca pana la aceasta varsta, sa fie purtate corectii optice adecvate, pentru ca vederea, la momentul interventiei, sa fie buna. La un pacient ambliop, cu o vedere scazuta, reducerea dioptriilor nu se va insoti de o imbunatatire a vederii (pentru ca un ochi “lenes” nu e invatat sa vada).

Cel mai frecvent, operatiile de reducere a dioptriilor se fac cu laser. Acesta are rolul de a remodela corneea, dand acesteia o alta forma (corneea devenind o lentila care focalizeaza corect imaginile). Aceasta procedura se realizeaza cu succes in hipermetropii pana la 3-4 dioptrii.

In situatia in care dioptriile sunt mai mari se poate recurge la implant de cristalin artificial personalizat pentru a corecta viciul de refractie.

Miopia

MiopiaMiopia este un viciu de refractie. Manifestarea principala este vederea neclara la distanta, vederea la aproape fiind buna.

Razele de lumina sufera un proces de refractie la trecerea prin mediile transparente ale ochiului, reprezentate de cornee, umoare apoasa, cristalin si corp vitros. Aceste raze de lumina isi modifica directia, astfel incat proiectarea imaginilor obiectelor pe care le privim sa se faca pe retina (receptorul vizual). Aceasta este situatia normala, a unui ochi emetrop (fara dioptrii), care vede clar la toate distantele.

Vederea neclara poate fi cauzata de miopie (razele de lumina focalizeaza in fata retinei), de hipermetropie (focalizarea luminii este in spatele retinei) sau de astigmatism (imaginea se formeaza in mai multe locuri). Toate aceste situatiireprezinta vicii de refractie, insotite de tulburari de vedere.

Miopia face parte din grupul anomaliilor oculare descrise ca vicii de refractie. Se manifesta prin vederea neclara la distanta, vederea la aproape fiind buna.Miopia se manifesta prin vederea neclara la distanta, vederea la aproape fiind buna. Poate fi prezenta de la nastere, poate aparea pe masura ce copilul creste, de multe ori apare in perioada pubertatii sau mai tarziu. Miopia creste odata cu varsta si in general evolueaza pana in jurul varstei de 25 de ani.

In incercarea de a vedea mai bine, efortul de acomodare al ochiului este permanent. De aceea, pot aparea dureri oculare, cefalee si senzatia de oboseala vizuala. Dificultatile de vedere ale miopului sunt la distanta, el are o vedere buna la aproape.

Este bine ca miopii sa evite eforturile fizice mari si loviturile in jurul capului datorita riscului dezlipirii de retina. Cu cat dioptriile sunt mai mari cu atat creste riscul. In cazuri rare aceasta afectiune poate aparea si spontan.

Miopia creste odata cu varsta. Purtarea ochelarilor nu oprestecresterea dioptriilor, ci ofera o vedere buna.

Dupa o anumita varsta, cand medicul si parintii considera oportun, se pot purta lentile de contact.

Cataracta

CataractaCataracta este o afectiune oftalmologica, frecventa, ce determina scaderea progresiva a vederii prin pierderea transparentei cristalinului.

Cataracta poate fi congenitala sau dobandita. Studiile arata ca aproximativ 70% dintre persoanele de peste 65 de ani sufera de aceasta afectiune, existandinsa cazuri in care aceasta afectiune poate fi intalnita si la persoane mai tinere.

Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortexul sau nucleul. Pe de alta parte, cataractele descoperite in zonele corticale sau nucleare sunt asociate varstelorinaintate. Riscul de a dezvolta cataracte corticale creste, odata cu expunerea excesiva la razele UV.

In stadiile avansate, netratata, aceasta afectiune poate produce complicatii grave. De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectati, fara ca scaderea vederii sa fie insotita de durere. Pacientul acuza scaderea progresiva a vederii sau incetosarea acesteia. Se poate intampla ca mai multe tipuri de cataracta sa se dezvolte in cadrul aceluiasi ochi. Calitatea vederii poate fi favorizata sau defavorizata, in functie de tipul cataractei, de lumina zilei sau de lumina difuza. Schimbarea ochelarilor, in nenumarateranduri, este un proces facut in zadar in acest caz, pacientul fiind tot mai nemultumit de calitatea vederii sale.

De-a lungul timpului, persoanele cu un singur ochi afectat ajung sa dezvolte cataracta si pe ochiul sanatos. Aceasta afectiune nu este una dureroasa, nu cauzeaza lacrimare excesiva, roseata sau mancarime la nivelul ochiului.

Contrar parerilor generale, cataracta nu reprezinta o pelicula asemanatoare pielii care acopera ochiul sau lentila. Ea reprezinta o schimbare graduala in structura lentilei unui ochi, care face vederea din ce in ce mai incetosata.

Exista trei tipuri de cataracta:

SCLEROZA NUCLEARA

Cataracta nucleara reprezinta, pe de-o parte, cel mai frecvent tip de cataracta si apare adesea, odata cu inaintarea in varsta. Ea afecteazaatat femeile, cat si barbatii, in acelasi mod.

De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectati, dar unul dintre ei este intr-o stare mai grava decat celalalt. Acest tip de afectiune se formeaza treptat, pe parcursul a mai multor ani, formele timpurii fiind adesea neobservabile.

Acest lucru se intampla, deoarece in acest stadiu, incetosarea nu este accentuata, deci vederea nu este grav afectata. In unele cazuri, cataracta nu se agraveaza, dar, de obicei, vederea se ingreuneaza din ce in ce mai tare odata cu trecerea anilor.

Cataracta de tip scleroza nucleara afecteaza capacitatea ochiului de a focaliza. In cazul acestui tip de cataracta, vederea la apropiere se imbunatateste, pe cand cea la distanta se ingreuneaza.

CATARACTA CORTICALA

Cataracta de tip cortical se formeaza la nivelul marginii cristalinului sau pe cortex. Acest tip este de cele mai multe ori asociat cu diabetul si este cel mai frecvent intalnit la tineri.

Cataracta de tip cortical arata ca spitele unei roti, intrucat se extinde de la marginea cristalinului spre centrul acestuia.

Printre simptomele cataractei corticale, se numara vederea in ceata si problemele de perceptie a adancimii. Descoperirile stiintifice arata ca acest tip este corelat cu expunerea excesiva la razele UV, motiv pentru care purtarea permanenta in exterior a ochelarilor de soare cu filtru UV este foarte importanta.

CATARACTA SUBCAPSULARA POSTERIOARA

Denumirea acesteia a fost facutadupa localizarea sa. Ea se formeaza in spatele sacului/capsulei care mentine lentila in pozitia sa.

Daca primele doua tipuri de cataracta se agraveazaodata cu varsta, trebuie stiut ca acesta se afla in stransalegatura cu diabetul, traumatismele din zona ochilor, iradierea la nivelul fetei sau cu tratamentele de lunga durata, pe baza de corticosteroizi.

Aceasta apare mai frecvent la persoanele ce sufera de miopie severa si progreseaza cel mai rapid dintre toate cele trei tipuri principale.

Cand apare cataracta?

Studiile arata ca peste 70% din persoanele de peste 65 de ani vor dezvolta mai devreme sau mai tarziu cataracta.

Momentul aparitiei bolii poate fi marcat de semnul cunoscut sub numele de „bucuria de scurta durata” , mai exact momentul in care pacientul constata o imbunatatire a vederii si renunta la purtarea ochelarilor. Desigur, in scurt timp, persoana afectata constata scaderea vederii si incearca, in zadar, schimbarea ochelarilor. Acesta este momentul in care pacientul trebuie neaparat sa consulte un oftalmolog.

Trebuie sa amintim, de asemenea, de cataracta juvenila – intalnita la varste fragede, dar si de cataracta congenitala – inascuta. Aceste tipuri sunt rare si se manifesta de obicei la ambii ochi, unul dintre ei fiind mai afectat decat celalalt.

Tratarea cataractei

Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical. Specialistul oftalmolog inlocuieste cristalinul cataractat (opacifiat) cu unul artificial, care nu mai poate fi afectat niciodata.

Tehnologia de astazi este extrem de avansata, facand ca operatia de cataracta sa dureze doar cateva minute. Se face cu anestezie locala, fara internare si nu este dureroasa. Recuperarea vederii este de cele mai multe ori spectaculoasa.

Operatia cu ultrasunete (facoemulsificarea), cu implant de cristalin artificial foldabil (pliabil) este cea mai moderna metoda de tratament, efectuandu-se printr-o incizie (taietura) atat de mica incat nu este nevoie de sutura (cusatura).

Tratamentul cataractei juvenile depinde de felul in care aceasta interfereaza cu dezvoltarea normala a simtului vizual. In unele cazuri, interventia chirurgicala in randul persoanelor cu cataracta este necesara pentru o alta patologie oftalmologica asociata, precum retinopatia diabetica sau degenerescenta maculara. De asemenea, in unele cazuri, cataracta trebuie indepartata de un oftalmolog specializat in tratamentul bolilor de retina si a nervului optic.

SIMPTOMELE CATARACTEI

In cele mai multe cazuri afectiunea este cauzata de anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:

  • vedere incetosata, greoaie, neclara;
  • fotofobie – intoleranta la lumina, naturala sau artificiala;
  • disconfort vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;
  • necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;
  • vedere dubla;
  • dificultati in desfasurareaactivitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

CATARACTA SECUNDARA

Cristalinul natural este format din 2 piese, sacul cristalinian, cu rol de continator si lentila propriuzisa, cristalinul.

Prin operatie, medicul chirurg inlocuieste numai cristalinul, sacul cristalinian ramanand intact. In timp, intr-un interval de timp cuprins intre o saptamana si cativa ani, sacul cristalinian se poate opacifia, aparand astfel cataracta secundara.

Cataracta secundara se trateaza cu ajutorul unui laser, nefiind nevoie de operatie. Procedura este nedureroasa, dureaza in jur de 2 minute si se efectueaza in cabinet.

Dupa tratamentul laser, sansele de recidiva sunt extrem de reduse.

Complicatiile, desi extrem de rare cuprind:

  • recidiva;
  • descentrarea cristalinului, sau pierderea acestuia in viitor;
  • dezlipirea de retina.

Bolile copilariei

Singurul si cel mai bun mod de a proteja vederea copilului tau este examinarea oftalmologica regulata. Tulburarile de vedere afecteaza unul din 20 de prescolari si unul din 4 scolari. Deoarece multe probleme de veedereincep la varste fragede, este foarte important ca cei mici sa primeascaingrijirea oftalmologica corespunzatoare. Tulburarile de vedere pot afecta abilitatile de invatare, performanta fizica si increderea in sine. Daca acestea sunt netratate se pot inrautati si pot conduce la probleme mai grave – chiar la orbire.

Copiii ar trebui sa faca un control oftalmologic la 6 luni, la 3 ani, inainte de scoala, si apoi la fiecare doi ani sau conform recomandarilor specialistului oftalmolog. Medicul va determina daca copilul tau are nevoie de corectie a vederii si sa verifice daca exista tulburari oftalmologice generale.

Pregateste-te pentru examenul oftalmologic folosind lista utila propusa, conceputa sa te ajute sa strangiinformatiile legate de vederea copilului tau. Asigura-te ca informezi specialistul oftalmolog in legatura cu orice modificari in istoricul sanatatii oculare a familiei tale, deoarece multe dintre acestea se pot mosteni.

Probabil ca medicul pediatru deja a testat vederea copilului tau pentru a putea determina abilitatea acestuia de a focaliza, de a recunoaste culori si de a percepe grosimi sau adancimi.  Testele uzuale includ:

Dominanta Utilizand jucarii care fac zgomote medicul pediatru va acoperi si va descoperi imediat fiecare ochi pentru a testa care este ochiul dominant

Abilitatea de a fixa Medicul pediatru va misca un obiect in fata ochilor copilului tau pentru a observa daca ochii pot vedea si urmari un obiect.

Coordonarea muschilor oculari Medicul pediatru va misca o lumina sau jucarii interesante prin fata ochilor copilului tau, pentru a putea testa abilitatea acestuia de a vedea clar la aproape si la distanta.

Raspunsul pupilei la lumina Medicul va lumina ochiul copilului cu un fascicul luminos mic si va urmarireactia pupilei. Pupila in mod normal se va micsora foarte rapid ca raspuns la lumina.

Sanatatea pleoapei si functionalitatea ei Pediatrul va examina fiecare pleoapa pentru a se asigura ca functioneaza normal. Astfel, el va verifica starea pleoapei (daca este cazuta, inflamata), precum si orice alte semne care releva daca ochii copilului tau necesita o ingrijire mai atenta.

Daca pediatrul constata ca ceva este in neregula, te va indruma sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog care ii va face o evaluare mai aprofundata a ochilor. Oricum, copilul tau trebuie dus la un medic oftalmolog pana la varsta de 3 ani, chiar daca nu sunt semne ca are probleme cu vederea.

Este important sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog pentru primul lui control la 6 luni, sau macar pana la 3 ani si apoi din nou la 5 ani, chiar daca nu exista nici un semn ca ar avea probleme. Un medic oftalmolog efectueaza toate testele necesare pentru eveluarea completa a vederii copilului tau. Acest lucru este esential daca exista probleme oftalmologice in familie.

Specialistul oftalmolog va efectua cateva teste pe care le-ativazut probabil in cabinetul medicului pediatru, dar si alte teste in plus:

Corectia vederii Oftalmologul va folosi catevapicaturi oculare pentru a dilata pupila copilului, creind astfel o fereastra mai buna catre fundul ochilor copilului tau. Dilatarea permite doctorului sa verifice eventuale tulburari de vedere, ca de exemplu miopia, hipermetropia si astigmatismul.  Dureaza aproximativ 45 de minute pana ce picaturileisi fac efectul, vor incetosa vederea copilului si vor cauza o usoara sensibilitate la lumina timp de cateva ore. Folosind un retinoscop, medicul va misca lumina pentru a o reflecta in pupila. Forma reflectieiil ajuta pe doctor sa vada daca copilul tau are probleme oftalmologice care necesita corectie.

Interiorul si fundul de ochi Dupa dilatarea ochilor copilului tau si indepartarea sursei de lumina, doctorul va utiliza un instrument special denumit oftalmoscop ca sa vada retina si nervul optic din spatele ochiului. Acesta este locul in care apar primele semne ale unei posibile probleme oculare.

Teste pentru o problema specifica Fii sigura ca discuti despre orice alte motive de ingrijorare pe care le ai in legatura cu ochii copilului tau, ca de exemplu strabismul sau nistagmus, iar medicul tau va efectua cele mai potrivite teste si te va sfatui ce trebuie sa faci.

Strabismul la copii

StrabismStrabismul la copii poate apărea în trei etape a vieţii acestora: la naştere (strabism congenital), la 2 sau 3 ani (strabism precoce) sau chiar la vârsta preşcolară (strabism tardiv).

În dezvoltarea sistemului nervos un rol foarte important îl are vederea. Creierul procesează în proporţie de 80% informaţii vizuale. La copii, sistemul vizual se dezvoltă parţial până la vârsta de 5 ani, urmând ca până la 8 ani, acesta să se dezvolte în întregime.

Strabismul presupune o deviere a direcţiei de privire a ochilor care poartă denumirea de strabism alternat. În cazul în care este afectată doar direcţia de privire a unui ochi, afecţiunea se numeşte strabism monolateral. Strabismul este cea mai frecventă boală a ochilor la copii. Dacă în istoricul familial al copilului afectat de strabism există antecedente ale acestei afecţiuni sunt şanse ca acel copil să dezvolte strabism. Există şi situaţia când un copil are tendinţa de a privi încrucişat din cauza oboselii.

Un consult oftalmologic este cel care poate arăta dacă un copil suferă sau nu de strabism.

Statisticile arată că strabismul afectează aproximativ 2% din copiii până în 3 ani şi 3% din copiii preşcolari şi adulţi.

Principalele tipuri de strabism

Există mai multe tipuri de strabism, printre care:

  • Strabismul convergent se caracterizează prin devierea privirii spre interior; cei mai afectaţi sunt copiii mici;
  • Strabism divergent se caracterizează prin devierea privirii spre exterior; afecţiunea este mai frecventă în rândul copiilor mai mari sau a adulţilor
  • Hipertropia presupune devierea privirii în sus
  • Hipotropia presupune devierea privirii în jos
  • Heterotropia este o formă de strabism asimptomatică care este corectată, de obicei, de creier
  • Esotropia infantilă este o boală ereditară care poate apărea la sugari şi care necesită intervenţie chirurgicală pentru corecţie

De ce apare strabismul la copii?

Principalele cauze ale apariţiei strabismului la copii sunt strabismul congenital sau hipermetropia care înseamnă întâmpinarea unor dificultăţi în a vedea lucrurile de aproape.

O altă cauza a manifestării strabismului este reprezentată de erorile de refracţie. Acestea fac referire la incapacitatea ochiului de a focaliza lumina care trece prin cristalin. Erorile de refracţie pot fi asociate şi cu alte afecţiuni oftalmologice, cum ar fi: miopia, hipermetropia şi astigmatismul. Bolile copilăriei, afecţiunile genetice sau afecţiunile creierului pot reprezenta şi ei factori în apariţia strabismului la copii. Factori de risc sunt şi fumatul sau consumul de alcool în sarcină.

Simptomele strabismului la copii              

Simptomele strabismului la copii includ: neparalelismul privirii, clipitul foarte des, sensibilitatea la lumină, privirea înceţoşată, privitul cu un ochi închis şi cu capul pe spate.

Tratamentul strabismului la copii

Strabismul se poate vindeca. Dacă copilul este afectat de strabismul congenital atunci poate fi realizată o intervenţie de corectare până la vârsta de doi ani. Dacă strabismul a afectat mai mulţi muşchi a ochilor, sunt necesare mai multe intervenţii pentru obţinerea unei poziţii normale a ochilor. Efectuarea unei astfel de intervenţii presupune şi efectuarea ulterioară a unor controale periodice regulate.

Ambliopia (vederea cu un singur ochi) este o afecţiune mult mai greu de tratat, şi asta deoarece copilul îşi dă seama târziu că nu poate vedea decât cu un singur ochi. În calitate de părinte, dacă observaţi că cel mic plânge când i se acoperă un ochi sau nu fixează acelaşi punct cu ambii ochi ori duce capul în lateral pentru a privi ceva, este clar că acesta are strabism.

Specialiştii recomandă consultul oftalmologic pentru a putea oferi copilului cel mai bun tratament. De asemenea, în tratarea ambliopiei este foarte importantă şi diagnosticarea timpurie a afecţiunii.

Keratoconus

KeratoconusDeformare in forma de con a corneei legata de o subtiere a acesteia ca urmare a unei anomalii a colagenului sau. Un keratocon, de cauza necunoscuta, prezinta adesea un caracter ereditar si poate insoti alte anomalii ca trisomia 21 (mongolismul) sau atopia (predispozitia la alergie).

Simptome si semne -keratoconul se manifesta printr-un astigmatism care apare tardiv, creste treptat si devine din ce in ce mai neregulat. In paralel, corneea continua sa se subtieze si pot apareaopacitati in jurul zonei deformate, antrenand o scadere a acuitatii vizuale. In majoritatea timpului evolutia este foarte lenta, intinzandu-se pe mai multi ani.

Tratament -Acesta face apel la corectarea astigmatismului cu ochelari apoi, atunci cand acesta devine prea important, cu lentile de contact de un anumit fel. Pentru a preveni perforarea corneei foarte subtiate, este necesar sa se procedeze la o grefa de cornee, care da rezultate deosebit de satisfacatoare in majoritatea cazurilor.

Uveita

UveitaUveita este o afecţiune inflamatorie a tractului uveal, este cel mai frecvent întâlnită la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani şi este caracterizată prin inflamarea tunicii vasculare a ochiului, ce poartă denumirea de coroidă sau uvea, şi printr-o senzaţie de durere provocată la nivelul ochilor de lumina puternică. În funcţie de prezenţa semnelor de inflamaţie la nivelul segmentelor oculare, uveita a fost clasificată în uveită anterioară, caracterizată printr-o inflamaţie localizată în interiorul umorii apoase,  şi uveită posterioară sau panuveită. De asemenea, uveita poate fi acută sau cronică şi granulomatoasă, cu noduli la nivelul irisului, sau negranulomatoasă, fără noduli la nivelul irisului.Diagnosticul este pus de medicul specialist în urma unei examinări a ochilor. Investigaţia se realizează cu ajutorul oftalmoscopiei şi al microscopului.

Cauze

Uveita, indiferent de tip, are la bază o mai multe cauze, dar şi afecţiuni sistemice asociate acesteia. Printre cauze se poate număra un virus sau infectarea cu bacterii după o operaţie oculară. De altfel, uveita se poate face simţită şi în cazul bolilor reumatologice sau a meningitei. Pe de altă parte, responsabile de apariţia uveitei anterioare negranulomatoase sunt boli precum sindromul reiter, psoriazisul, colita ulcerativă şi boala Chron. Uveita anterioară granulomatoasă este cauzată la rândul ei de afecţiuni cum ar fi sifilisul, tuberculoza pulmonară, toxoplasmoza sau oftalmia simpatică. În ceea ce priveşte uveitele anterioare şi posterioare, acestea sunt determinate de boala Behcet.

Semne şi simptome

Semnele şi simptomele uveitei diferă de la un tip al afecţiunii la altul. Astfel, uveita anterioară poate fi recunoscută prin dureri locale, lăcrimare, roşeaţă în jurul irisului, sensibilitate la lumină, vedere neclară şi presiune intraoculară mare. Semnele şi simptomele uveitei posterioare includ dureri dacă nervul optic a fost afectat, scăderea acuităţii vizuale şi scotom pozitiv sau negativ.

Tratament

Tratamentul în cazul uveitei se prescrie şi se administrează în funcţie de tipul afecţiunii. Astfel, tratamentele pot diferi de la un tip la altul al uveitei. În cazul uveitei anterioare, specialiştii recomandă tratamentul cu corticoizi topici, iar atunci când este cazul tratamentul pe bază de injecţii perioculare cu steroizi. Şi asta deoarece este esenţial ca pupila să se dilate şi, astfel, să dispară şi disconfortul de la nivelul zonei oculare. În ceea ce priveşte uveita posterioară, dilatarea pupilei nu este necesară, iar tratamentul constă în corticoterapie sistemică. Şi chimioterapia specifică poate fi indicată în diagnosticul de uveită posterioară, însă la această formă de tratament se recurge doar atunci când a fost identificată o cauză infecţioasă.

Prognostic

Prognosticul depinde, de asemenea, de tipul afecţiunii. De exemplu, un prognostic mai bun decât al uveitei posterioare îl au uveitele anterioare şi negranulomatoase. Totul depinde însă de medicul oftalmolog şi de cooperarea sa cu ceilalţi medici specialişti în vederea stabilirii unui diagnostic corect şi supravegherii pacientului.

Bolile retinei

RetinaAnatomie. Retina este alcatuita dintr-o tunica externa pigmentara (ce ne in contact cu coroida) si o tunica interna senzoriala (in contact cu corpul tros). in centrul partii posterioare se afla macula (al carui centru este denumit fovee) care apare galbuie si usorovalara. Ea are multe celule cu conuri, astfel incat acuitatea zuala este maxima aici La aproximativ 3 mm medial fata de fovee se afla discul optic care nu contine celule cu conuri sau bastonase (corespunde petei oarbe a campuluivizual).

Discul optic. Trebuie sa aiba o culoare roz-pal si este mai palid in cazul atrofiei optice (p.576). Discul prezinta o cupusoara fiziologica situata central si care trebuie sa ocupe aproximativ o treime din diametrul discului. Adancirea si largireacupusoarei apar in glaucom (p.578). Discul poate aparea oval intr-un ochi cu astigmatism si apare anormal de larg intr-un ochi miop. Marginile discului sunt sterse in cazul edemului papilar (ex: in cresterea presiunii intracraniene, hipertensiunea maligna, trom-boza de sinus cavernos) si a nevritei optice. Vasele sanguine venoase apar in cazul trombozei venelor retiniene; in hipertensiune si diabet apare o paloare retiniana anormala insotita de ocluzii arteriale si hemoragii cu exsudate.

Dezlipirea de retina. Poate fi „simpla”, idiopatica, secundara unor afectiuni intraoculare (melanom, benzi fibroase in interiorul corpului tros in cazul diabetului), poate apareadupaoperatiile pentru cataracta sau poate fi secundara traumatismelor. Ochiul miop este mai predispus la dezlipire, cu cat este mai grava miopia cu atat este mai mare riscul.1In dezlipirea simpla, orificiile din retina permit fluidului sa separe retina senzoriala de epiteliul pigmentar retinian.

Dezlipirea se poate prezenta ca o pierdere nedureroasa a vederii, ce este descrisa uneori ca o cortina ce acopera vederea (cortina cade candjumatatea inferioara a retinei se dezlipeste si se deplaseaza in sus). 50% din pacientii care au o dezlipire de retina prezinta simptome premonitorii – stele sau senzatia unor pete in fata ochilor ce apar ca urmare a stimularii retiniene anormale produsa inainte de dezlipire.1 Dezlipirea jumatatii inferioare a retinei nu detaseaza macula, in timp ce dezlipirile jumatatii superioare o detaseaza. Daca macula a fost detasata, vederea centrala este pierduta si nu va putea fi recuperata nici chiar daca retina este inlocuita cu succes. Viteza de dezlipire variaza dar in jumatatea superioara ea tinde sa fie mai mare. Se pot detecta defecte de campzual. Examenul oftal-moscopicedentiaza o retina gri, opalescenta care balonizeaza in fata. Tratamentul include examenul urgent efectuat de catre un specialist si imtesclerale de silicon, crioterapie, retinopexie pneumatica, coagulare cu argon sau laser pentru a asigura retina.

Retinitispigmentosa. Aceasta afectiune familiala este o cauza comuna de degenerescenta retiniana. in zonele mijlocii si periferice ale fundului de ochi sunt raspandite particule de pigment negru. Simptomele au un aspect sters, iar treptat se produce atrofia optica si orbirea.

Retinoblastomul. Pacientul tipic este un copil in varsta de pana la trei ani. Daca este bilateral (80%) cauza este de obicei ereditara. Gena pentru retinobiastom este prezenta la toate persoanele si in mod normal este o gena supresoare sau o anti-oncogena. Cei cu retinoblastoame ereditare au o alela alterata in fiecare celula. Daca o celula retiniana in dezvoltare sufera o mutatie la nivelul celeilalte alele, se va genera un retinobiastom. Prezentare: Pot avea dezvoltare in exteriorul (exofitica) sau in interiorul (endofitica) trosuluiproducand o pupila alba (leukocoria), strabism, imflamatie si absenta reflexului rosu al retinei. Parintii pot depista acest iucrucandexamineaza fotografiile copiilor lor, efectuate cu un blitz, si in care numai un ochi apare rosu. Tratament: Enucleere.

Glaucomul

In acceptiunea actuala, glaucomul reprezinta o afectare progresiva a nervului optic asociata de celemai multe ori cu (si cauzata de) cresterea presiunii intraoculare.

Cauze glaucomului

Cresterea presiunii introculare este cauzata de aparitia unui dezechilibru intre secretia si eliminarea lichidului intraocular (umor apos).

Exista anumite conformatii ale ochiului care predispun la dezvoltarea acestui mecanism de crestere a presiunii intraoculare, conformatii care se pot mosteni de la familie.

Persoanele care au rude apropiate suferind de glaucom au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala.

Simptome de glaucom

Glaucomul poate fi pentru o lunga perioada de timp o boala asimptomatica. O tensiune intraoculara mediu crescuta nu da simptome dar actioneaza insidios asupra nervului optic determinand distrugerea progresiva a fibrelor sale.

Rareori,  in faze avansate ale glaucomului, pot aparea dureri de cap, senzatia de presiune in zona oculara iar cand nervul optic este aproape complet distrus apare si scaderea vederii.

Pentru o perioada indelungata glaucomul se manifesta doar prin ingustareacampului vizual (pe care pacientul nu o sesizeaza), vederea centrala fiind in acest timp perfect pastrata.

Evolutia glaucomului

In lipsa tratamentului  glaucomul duce la pierderea completa si ireversibila a vederii prin distrugerea totala a nervului optic. Stadiul in care glaucomul este depistat este si cel in care el va ramane in cazul in care tratamentul instituit este eficient, fibrele nervoase pierdute nefiind regenerabile.

De cele mai multe ori glaucomul este diagnosticat la un control de rutina. De aceea este recomandabil anual un consult oftalmologic complet tuturor persoanelor trecute de 40 de ani, mai ales daca provin din familii cu glaucom.

Diagnostic

Diagnosticul de suspiciune de glaucom se pune atunci cand la un control de rutina depistam o tensiune intraoculara care depaseste limitele normale cuprinse intre 10-21 mmHg.

Diagnosticul de glaucom se stabileste  prin alte investigatii care pot sa confirme o afectare a nervului optic:

  • examinarea fundului de ochi (inclusiv aspectul nervului optic)
  • examinarea campului vizual poate depista deficite de functie a nervului optic deja instalate.
  • tomografia nervului optic arata in detaliu structura fibrelor nervoase si eventuala lor acceptare.
  • pahimetria masoara grosimea corneei si este importanta deoarece masurarea tensiunii intraoculare se realizeaza prin aplicarea unor presiuni aplicate la nivelul corneei; rezultatele acestor masuratori pot fi influentate in plus sau in minus prin existenta unei cornei mai groase sau mai subtiri fata de media statistica.

Tratamentul glaucomului

De cele mai multe ori, tratamentul glaucomului este medicamenos, prin instilarea unor picaturi care scad tensiunea intraoculara fie prin reducerea productiei de umor apos, fie prin facilitarea eliminarii lui din ochi. La nevoie se pot asocia doua sau chiar trei substante care, actionand prin mecanisme diferite, isipotenteaza efectul hipotensor ocular.

Daca raspunsul la picaturi nu este satisfacator se poate asocia si cu un tratament cu laser. Prin impactele laser aplicate in zona prin care lichidul intraocular este eliminat se poate imbunatati evaluarea acestui lichid.

In cazurile de glaucom agresiv, in care tensiunea intraoculara nu poate fi stapanita si in care se constata o alterare progresiva a fibrelor nervului optic este necesara interventia chirurgicala. Aceasta realizeaza o cale de scurgere a umorului apos in exces intr-un spatiusuubconjunctival de unde este rezorbit.

Chiar operat, glaucomul este o boala care nu se vindeca niciodata. Uneori este necesara instilarea de picaturiantiglaucomatoase si dupaoperatie. La nevoie interventia se poate repeta dar aceasta se intampla doar in cazuri exceptionale.

Pacientul care sufera de glaucom trebuie sa stie ca toata viata va trebui sa fie urmarit din punct de vedere al tensiunii intraoculare, al structurii si functiei nervului optic, urmand sa se prezinte la controale ale caror periodicitate o stabileste medicul oftalmolog in functie de ritmul de evolutie al bolii sale.

Forme particulare de glaucom

Glaucomul cu unghi ingust apare pe fondul unei conformatii speciale a ochiului si debuteaza foarte zgomotos prin atac de glaucom adica o crestere brusca si foarte accentuata a tensiunii intraoculare insotita de scaderea marcata a vederii la ochiul respectiv, inrosirea ochiului, dureri accentuate in zona oculara si dureri de cap, voma. Este o urgent si necesita instituirea unui tratament intensiv de scadere a tensiunii intraoculare urmat apoi de interventia chirurgicala la ochiul afectat si de o interventie cu laser (iridotomie) in scop preventiv la ochiul celalalt.

Glaucomul cu tensiune joasa se manifesta prin modificari la nivelul nervului optic de tipul celor intalnite in glaucomul clasic dar faracresterea tensiunii intraoculare. Se trateaza tot  cu picaturi antiglaucomatoase (care au si efect neuroprotector), vasodilatatoare cerebrale si trofice pentru nervul optic.

Glaucomul congenital prezent de la nastere determina o crestere exagerata in volum a ochiului afectat. Parintilor trebuie sa le atragaatentia o dimensiune neobisnuita a globilor ocular ai copilului, lacrimarea frecventa si o sensibilitate accentuate la lumina. Acest tip de glaucom necesita un diagnostic rapid pus si interventie chirurgicala in cel mai scurt timp.