Boli inflamatorii ale inimii se referă la o inflamație a mușchilor inimii din cauza unei infecții care se dezvoltă de la o bacterie sau un virus sau de la o particularitate interna. Acest tip de inflamație este adesea asociat cu episoade de febră reumatică și boala Kawasaki. Bolile pot fi clasificate fie ca miocardita, pericardita sau endocardita.

Tipuri de boli inflamatorii ale inimii

Miocardita

Boli inflamatorii ale inimii - Miocardita

Boli inflamatorii ale inimii: Miocardita

Miocardita este o boala cardiovasculara caracterizata printr-o inflamare a miocardului (muschiul inimiii) care are o gama foarte variata de forme clinice (de la asimptomatica la amenintatoare de viata). Cel mai frecvent miocardita are etiologie infectioasa (virala, bacteriana sau fungica). Apare in stare de aparenta sanatate si poate avea evolutie rapida spre insuficienta cardiaca sau aritmii maligne.

Simptome

Miocardita poate fi asimptomatica sau paucisimptomatica. Acuzele cu care se prezintă majoritatea pacienților cu miocardita sunt: palpitații, durere retrosternala (cu caractere asemănătoare durerii din infarct sau angina), oboseala, febra, maleza (si alte semne ale unei infecții: mialgii, cefalee, disfonie, diaree, erupții tegumentare, frisoane), dureri sau tumefacție ale articulațiilor, edeme gambiere, dispnee.

Diagnostic

La examinarea fizica a pacientului, efectuata simultan sau dupa incheierea anamnezei (care a stabilit simptomele, cadrul de aparitie a acestora, antecedentele medicale ale pacientului si factorii de risc) medicul poate gasi, in functie de cauza de aparitie a miocarditei: limfadenopatie, aritmii (in cazul miocarditei din sarcoidoza); Eruptie tegumentara maculopapulara si semne de afectare cardiaca (in cazul miocarditei eozinofilice); Tahicardie ventriculara sustinuta cu progresie rapida spre insuficienta cardiaca (in cazul miocarditei cu celule gigante).

Pronostic

Pacienții care supraviețuiesc miocarditei fulminante au un prognostic bun. Intr-un studiu realizat pe 147 de pacienți cu miocardita (care au fost monitorizați timp de 5 ani), 93% din cei 15 care au avut miocardita fulminanta se simțeau foarte bine si nu fuseseră supuși unui transplant de cord (la 11 ani de la miocardita). Factorii ce pot prezice un prognostic nefavorabil (deces sau necesitatea unui transplant post miocardita acuta) sunt: sincopa, fracție de ejecție mica; bloc de ramura stânga.

Pericardita

Boli inflamatorii ale inimii - Pericardita

Boli inflamatorii ale inimii: Pericardita

Pericardita este o inflamaţie a pericardului care se poate produce datorită unei infecţii virale sau bacteriene. Pericardul este un sac care îmbracă inima. La interior este neted iar în afară este rugos, fibros (pericardul parietal).

Semnele  şi simptomele pericarditei

Durere ascuţită, înţepătoare, în mijlocul pieptului şi în partea stângă, care poate iradia în umărul stâng şi se poate agrava atunci când respiraţi adânc sau când vă culcaţi, dispnee, stare generală de rău, febră uşoară, umflarea abdomenului.

Cauzele care pot duce la apariţia pericarditei

Afectarea pericardului în timpul unei intervenţii chirurgicale sau într-un accident poate cauza acumularea de sânge, ducând la tamponadă cardiacă. Tuberculoza, tumorile sau infecţiile virale acute pot de asemenea să ducă la acumulare de lichid şi tamponadă cardiacă. Rezultatul poate fi o restricţie a fluxului sangvin către plămâni şi către restul organismului. Tamponadă acută cardiacă este o urgenţă medicală.

Unul dintre efectele secundare ale pericarditei (în unele cazuri) este îngroşarea permanentă şi contractura pericardului. Ocazional, o inflamaţie anterioară poate fi responsabilă de reducerea capacităţii muşchiului cardiac de a se dilata între contracţii şi a se umple cu sânge (pericardită constrictivă).

Diagnosticul pericarditei

Medicul vă poate cere să faceţi o radiografie, o electrocardiogramă şi o ecografie pentru a diferenţia pericardita de infarct. Testele de sânge pot fi de asemenea folositoare. De cele mai multe ori, deşi recurentele sunt frecvente, cele mai multe episoade de pericardită durează 2-6 săptămâni şi se rezolvă fără urmări. Diagnosticul de pericardită constrictivă poate necesita analize suplimentare precum tomografie computerizată de torace şi angiografie cardiacă. Pentru diagnosticul şi tratamentul tamponadei cardiace, o procedură denumită pericardocenteză, poate fi folositoare. Aceasta implică drenarea excesului de fluid din cavitatea pericardică utilizând un mic tub (cateter).

Tratamentul pericarditei

Tratamentul pericarditei poate include medicaţie antiinflamatorie şi analgezică pentru a reduce durerea şi a vindeca. Dacă retenţia de apă şi edemele sunt prezente, medicaţia diuretică poate fi recomandată. Dacă este identificată o tuberculoză sau altă infecţie bacteriană care a cauzat pericardita, medicaţia antibiotică poate fi prescrisă. În unele cazuri de pericardită constrictivă chirurgia poate fi necesară pentru a secţiona o porţiune din pericard care a crescut şi s-a îngroşat limitând astfel travaliul inimii. Această procedură se numeşte pericardotomie. Inima dumneavoastră va continua să funcţioneze normal, chiar dacă întregul sac pericardic este îndepărtat.

Endocardita

Endocardita - Boli inflamatorii ale inimii

Boli inflamatorii ale inimii: Endocardita

Endocardita este o infecție a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul).  Apare cel mai frecvent la pacienții care au deja o afecțiune valvulara preexistenta sau o valva artificiala. Endocardita e cauzata de bacterii (rareori fungi) care intra in circulația sangvina si colonizează interiorul inimii, de obicei valvele cardiace. Bacteriile pătrund in circulația sangvina pe mai multe cai, inclusiv in timpul unor intervenții in sfera stomatologica sau operații chirurgicale. Spălatul pe dinți sau chiar curatarea dinților cauzează pătrunderea bacteriilor in torentul sangvin, daca pacientul nu are grija de dinții săi.

Tratament endocardită

Chiar şi dispunând de antibiotice moderne şi puternice, tratamentul endocarditei poate fi dificil şi rezultatele nesigure. Mai mult, numeroase tipuri de bacterii au devenit rezistente la antibiotice. Deci, prevenţia este cea mai bună abordare. Terapia antibiotică depinde de tipul microorganismului care a cauzat boala. Culturile sangvine sunt utilizate pentru a determina ce antibiotic este cel mai bun. Cel mai frecvent este folosită o combinaţie de antibiotice, unul dintre ele fiind penicilină. Medicaţia este frecvent administrată intravenos continuu, pe o perioadă de câteva săptămâni pentru a eradica infecţia. Dacă infecţia determină alterarea majoră a valvelor cardiace, înlocuirea acestora poate fi necesară.

Simptome

Majoritatea pacienților cu endocardita au simptome care încep la doua saptamani după infectare. Primele apar simptomele nespecifice, asemănătoare celor din gripa, cum ar fi fatigabilitatea (oboseala) sau febra joasa. Infecțiile cu o tulpina bacteriana mai agresiva, produc simptome ce pot fi mai severe (cum ar fi febra înalta) si apar cu mai multa repeziciune, in decurs de câteva zile. Daca simptomele persista, mai ales daca exista condiții clinice cu risc crescut pentru endocardita, ar trebui consultat medicul.

Simptomele includ:

  • febra si frisoane
  • fatigabilitate
  • pierdere in greutate
  • transpirații nocturne
  • dureri articulare
  • tuse persistenta si dispnee (respirație cu dificultate)
  • sângerări sub unghii
  • petesii (mici pete violacee sau roșii sub piele).

Medicul poate comunica pacientului, daca acesta are un risc crescut de a face endocardita înainte de a face orice investigație sau intervenție medicala, chirurgicala sau stomatologica. Medicul curant poate da pacientului un card pe care sa fie scris ca acesta are nevoie de profilaxie cu antibiotice înainte de a se supune unor diferite proceduri medicale. Simptome de insuficienta cardiaca pot apare daca valva cardiaca e afectata sever.

Investigații

Primul pas in diagnosticarea unei endocardite este anamneza (istoricul medical) si un examen clinic. Poate fi nevoie de mult mai multe teste pentru a diagnostica endocardita. Acestea includ:

  • hemoculturi (culturi din sânge): sunt recomandate trei hemoculturi pentru a identifica bacteriile sau fungii din torentul sangvin; totuși, trei hemoculturi nu reușesc uneori sa detecteze garmenii care au cauzat endocardita si e nevoie de alte teste
  • ecocardiografia, inclusiv ecocardiograma transtoracica si ecocardiograma trensesofagiana; aceste teste se folosesc de sunete cu frecventa inalta pentru a va putea reda o imagine a inimii; pot depista zone infectate, defecte valvulare cardiace si alte defecte
  • electrocardiograma (EKG, ECG): un EKG poate descoperi daca ritmul inimii este regulat (endocardita poate cauza anomalii de ritm).