Boli valvulare cardiace - Sante TourBoli valvulare cardiace apar atunci când valva dumneavoastră cardiaca nu funcționează așa cum ar trebui. Valvele cardiace sunt structuri asemănătoare unor “supape” ce permit curgerea sângelui in interiorul inimii unidirecțional. Inima umana are patru valve: mitrala, aortica, tricuspida si pulmonara. Sângele venos (neoxigenat) este colectat in atriul drept prin intermediul venelor cave (superioara si inferioara). De aici, in timpul diastolei ventriculare, sângele trece in ventriculul drept, prin valva tricuspida deschisa. In sistola ventriculara, ventriculul drept se contracta, valva tricupsida se închide (izolând astfel ventriculul drept de atriul drept) iar sângele este pompat, prin valva pulmonara deschisa, in artera pulmonara si apoi in circulația pulmonara. Aici au loc schimburi gazoase ce au ca rezultat oxigenarea sângelui.

In anumite condiții patologice, pot apărea modificări structurale care afectează curgerea normala a sângelui la nivelul valvelor cardiace. In cazul in care aceste modificări duc la închiderea incompleta a valvelor si la refularea sângelui, vorbim de insuficiente (regurgitari) valvulare. Pe de alta parte, modificările care determina o deschidere limitata a valvelor si o trecere îngreunata a sângelui la nivelul orificiului valvular generează stenozele valvulare. Atât insuficientele cat si stenozele valvulare pot avea diferite grade de severitate, de la ușoare la severe, ceea ce se reflecta in simptomatologia pacientului, in tratamentul necesar (medicamentos sau chirurgical) si in evoluția ulterioara. In mod frecvent, aceeași valva poate prezenta atât un grad de stenoza, cat si un grad de regurgitare. De asemenea, același pacient poate prezenta afectarea mai multor valve.

Tipuri de boli valvulare cardiace

Există mai multe tipuri de boli valvulare cardiace:

  • Stenoza valvulara. Consta in diminuarea deschiderii valvei respective si îngustarea orificiului prin care trece sângele (de exemplu – stenoza aortica).
  • Insuficienta valvulara – consta in închiderea incompleta a valvei respective si refluarea (regurgitarea) sângelui (de exemplu – insuficienta aortica). Aceasta insuficienta reprezintă anomalia de funcționare a valvulelor cardiace care antrenează un reflux de sânge in cavitatea cardiaca pe care o paraseste. Insuficienta valvulara poate privi, in ordinea descrescânda a frecventei, valvula mitrala, valvula aortica, valvula tricuspida sau valvula pulmonara.

De multe ori aceeași valva poate avea ambele leziuni : stenoza si insuficienta, situație in care vorbim de boala valvulara ( de exemplu – boala aortica). De asemenea un pacient poate avea simultan mai multe valve afectate.

Ce cauzează boli valvulare cardiace?

Boala valvulara se poate dezvolta înainte de naștere (congenital) sau poate fi achiziționata în timpul vieții. Uneori cauza bolii valvulare este necunoscuta. O cauză a valvopatiilor, întâlnită extrem de frecvent în trecut, dar răspândită din păcate şi în zilele noastre, este reumatismul articular acut.

Acesta este o afecţiune inflamatorie autoimună, care se declanşează la câteva săptămâni după o infecţie streptococică cu streptococ de grup A (de obicei angină, dar şi scarlatină, rinofaringită, infecţie sinusală sau dentară). Fenomenul se produce din cauza asemănării dintre structurile germenului respectiv şi componentele celulare proprii. Manifestările inflamatorii sunt prezente la nivelul articulaţiilor, al inimii, sistemului nervos central, pielii. Cea mai gravă este fireşte afectarea inimii, ce apare la jumătate dintre bolnavi şi poate cuprinde şi valvele. Cele mai frecvente forme sunt insuficienţa şi stenoza mitrală şi aortică. De remarcat că afectarea valvulară se poate manifesta şi după mai mulţi ani de la infecţia iniţială, timp în care procesul inflamator distruge respectivele structuri. De aceea, sunt esenţiale tratamentul corect cu antibiotice al infecţiilor streptococice şi tratamentul corect, de durată, cu antibiotice şi antiinflamatoare al reumatismului articular, atunci când acesta este instalat.

Endocardita este infecţia endocardului, foiţa care căptuşeşte interiorul inimii şi acoperă şi valvele. Este de origine microbiană (cel mai frecvent stafilococ sau streptococ) sau fungică, însămânţarea germenilor făcându-se pe cale sangvină, de la un focar de infecţie aflat undeva în organism. Inclusiv tratamentele stomatologice sau diferite proceduri sau intervenţii chirurgicale pot declanşa boala. Maladia apare pe valve afectate prin afecţiuni preexistente sau pe valve artificiale, foarte rar pe unele sănătoase. Se manifestă prin: febră joasă, persistentă, oboseală, slăbiciune, scădere în greutate, dureri articulare. Netratată, este fatală în majoritatea cazurilor.

Stenoza mitrală este cauzată, cel mai frecvent, de reumatismul articular acut sau printr-un defect congenital. În mod normal, orificiul mitral are 4-6 centimetri pătraţi. Simptomele nu apar dacă orificiul mitral are 2-2,5 centimetri pătraţi. Ele apar însă dacă orificiul are sub 1 centimetru pătrat. Se manifestă mai ales prin dispnee la eforturi din ce în ce mai mici, hemoptizii (tuse însoţită de expectoraţie cu sânge), oboseală, palpitaţii.

Insuficienţa mitrală se produce atunci când orificiul nu se închide bine, permiţând întoarcerea sângelui din ventriculul stâng în atriul stâng. Poate avea cauze foarte diverse: prolaps de valvă mitrală, defecte congenitale, reumatism articular acut, poliartrită reumatoidă, boli ale ţesutului conjunctiv, calcificări locale, infecţii, distrucţii provocate de un infarct, hipertensiune arterială netratată (face ca inima să depună un efort mai mare, în timp ventriculul stâng se lărgeşte şi tracţionează ţesuturile de la baza valvei) etc.

Boli valvulare cardiace - Sante Tour (1)Stenoza mitrala – apare mai frecvent la femei, iar cauza principala este reprezentata de reumatismul articular acut. Poate evolua multa vreme asimptomatic. Se manifesta prin dispnee (mergând pana la episoade de edem pulmonar acut), edeme, oboseala marcata, palpitații, hemoptizii, embolii periferice etc. datorita faptului ca este îngreunat pasajul sângelui intre atriul si ventriculul stâng, se produce dilatarea atriala stânga, cu risc crescut de apariție a fibrilației atriale si a complicațiilor sale. Diagnosticul se suspicionează clinic si se stabilește pe baza ecocardiografiei (transtoracice si, in unele cazuri, transesofagiene).

Boli valvulare cardiace - Sante Tour (2)Stenoza aortica – cel mai frecvent degenerativa la vârstnici, dar si de cauza reumatismala si congenitala la copii si tineri. Duce la îngreunarea trecerii sângelui intre ventriculul stâng si aorta, cu suprasolicitarea ventriculului stâng, care pompează sângele împotriva unui obstacol fix. In fazele inițiale se produce o adaptare a acestuia, prin apariția hipertrofiei (ingrosarii) mușchiului cardiac. Ulterior, in fazele avansate, mecanismele de adaptare sunt depășite, cu dilatare ventriculara. Manifestările tipice sunt reprezentate de triada simptomatica: dispnee (lipsa de aer), angina (durere in piept), sincopa (pierderea tranzitorie a cunoștinței), toate acestea fiind precipitate de efort.

Insuficienta (regurgitarea) aortica – are cauze variate (degenerativa, reumatismala, funcționala etc.). Se poate asocia cu stenoza aortica. Este agravata de prezenta valorilor tensionale mari si de aceea, tratamentul adecvat al hipertensiunii arteriale este de maxima importanta. In timpul diastolei ventriculare, o parte din sângele ejectat inițial in aorta in timpul sistolei, reflueaza in ventriculul stâng, cu realizarea unei supraincarcari de volum a acestuia. Consecința este dilatarea in timp a ventriculului stâng si apariția insuficientei cardiace.

Insuficienta (regurgitarea) tricuspidiana apare, cel mai frecvent, secundar prezentei hipertensiunii pulmonare sau in cazul afectării valvei pulmonare. Hipertensiunea pulmonara poate apărea fie ca o afecțiune de sine statatoare, fie secundar unor afecțiuni pulmonare severe (ex. astm bronsic, bronsita cronica etc.), fie ca urmare a afectării primare a cavitatilor stângi ale cordului (de cauza valvulara sau nu). Tratamentul se adresează, in general, afecțiunii primare. In stadii avansate poate fi necesara intervenția chirurgicala. Insuficienta pulmonara apare, de asemenea, secundara condițiilor care determina hipertensiune pulmonara si dilatarea arterei pulmonare.

Stenoza tricuspidiana, de cauza reumatismala, respectiv stenoza pulmonara, cel mai frecvent congenitala sunt afecțiuni mult mai rar întâlnite.

O cauza particulara a valvulopatiilor este reprezentata de endocardita infecțioasa. Aceasta se caracterizează prin localizarea unei infecții la nivelul aparatului valvular, cu distructia valvelor si formarea de abcese, rezultatul fiind apariția insuficientelor valvulare acute. Se administrează tratament antibiotic intensiv, dar in majoritatea cazurilor este necesara înlocuirea chirurgicala a valvelor afectate.

Care sunt simptomele bolilor valvulare cardiace?

Palpitațiile, traduse prin resimțirea propriilor batai ale inimii, reprezintă un simptom întâlnit adesea. Majoritatea bolnavilor le descriu fie ca „pauze” ale ritmului cardiac (urmate mai mereu de perceperea unei batai intense), fie ca perioade de batai cardiace rapide si/sau neregulate. Cei mai mulți pacienți care prezintă palpitații au, de fapt, un anumit tip de aritmie cardiaca. Aproape toate aritmiile cardiace se manifesta prin palpitații, însa cel mai frecvent este vorba despre extrasistole atriale si ventriculare, episoade de fibrilație atriala sau episoade de tahicardie supraventriculara.

Uneori, palpitațiile pot semnala prezenta unei aritmii mult mai periculoase, tahicardia ventriculara. Din acest motiv, nu trebuie ignorate. Aritmiile care pun viața in pericol se întâlnesc de obicei la pacienții care au o boala cardiaca preexistenta, fiind important sa se identifice cauza palpitațiilor la cei cunoscuți cu boli cardiace. Același lucru este valabil in cazul persoanelor cu palpitații care au factori semnificativi de risc pentru boli cardiace (istoric familial, fumătorii, colesterol crescut, supraponderalii sau obezii, sedentarii).

Episoadele de amețeala pot avea multe cauze, incluzând anemii si alte boli hematologice, deshidratare, infecții virale, repaus prelungit la pat, diabet, boli tiroidiene, tulburări gastrointestinale, boli hepatice, renale, vasculare, neurologice. De asemenea, episoade vasovagale (lesin), insuficienta cardiaca si aritmii cardiace.

Sincopa reprezintă pierderea brusca si temporara a cunoștinței. Este un simptom comun, experimentat cel puțin o data in viața. De cele mai multe ori, nu indica o problema medicala grava.

Oboseala, letargia sau somnolenta din timpul zilei sunt simptome frecvente. Oboseala poate fi definita ca incapacitatea de a funcționa, de a ne îndeplini activitățile zilnice in mod normal. Somnolenta implica, in plus, tendința de a adormi in timpul zilei sau chiar adormirea brusca, fiind cunoscuta sub numele de narcolepsie.

Dispneea sau dificultatea respirației este cel mai adesea manifestarea unei boli pulmonare sau cardiace.

Cum sunt diagnosticate bolile valvulare cardiace?

Medicul dumneavoastră cardiac este cel mai in măsura pentru a vorbi despre simptomele pe care le manifestați.

Diagnosticul începe cu un examen fizic. El poate fi făcut de medicul de familie sau pediatru, ulterior de un specia­list cardiolog. Bătăile inimii, care ne sunt atât de familiare, sunt compuse din două zgomote de tonalităţi diferite. Primul este mai lung şi este dat de închiderea valvelor tricuspidă şi mitrală, iar al doilea este mai scurt şi este produs de închiderea valvelor pulmonară şi aortică. În afecţiunile valvulare, apar diferite modificări pe care medicul le poate percepe la un examen cu stetoscopul: zgomote întărite, dedublate, prelungite, zgomote sau sufluri suplimentare. Atenţie, existenţa unui suflu sau murmur la copil sau chiar la un adult nu are neapărat o semnificaţie patologică, nu reprezintă o condamnare. Acesta poate dispărea cu vârsta sau pur şi simplu poate fi inofensiv, dar, fireşte, trebuie investigat.

În acest scop se fac diferite teste:

  • Ecocardiografia
  • Ecocardiografia transesofagiană
  • Cateterismul cardiac (numit, de asemenea, angiografie)
  • Scintigrafia
  • Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)

Toți pacienții cu leziuni valvulare trebuie sa fie riguros urmăriți, chiar si când sunt asimptomatici, pentru a nu depăși momentul optim pentru intervenția chirurgicala. Un rol important in urmărire il are examinarea ecocardiografica investigație ce trebuie făcuta periodic.

Cum sunt tratate bolile valvulare cardiace?

Tratamentul valvulopatiilor a cunoscut progrese extraordinare în ultimele decenii, el depinzând totuşi de severitatea şi natura leziunilor. Scopul principal este de a preveni deteriorarea ulterioară a valvei şi, mai ales, a instalării insuficienţei cardiace.

Este un tratament ce se extinde pe durata întregii vieţi şi de aceea impune disciplină din partea bolnavului şi o strânsă cooperare cu medicul curant. Un aspect important este prevenirea unei eventuale endocardite. De aceea, orice infecţie trebuie tratată corect, la indicaţiile medicului, cu antibiotice. Acestea trebuie, de asemenea, luate înainte de orice procedură care implică sângerare: tratament stomatologic, investigaţie sau intervenţie chirurgicală. Nu există medicamente care să vindece valvulopatiile, dar ele sunt indicate pentru combaterea diferitelor simptome: diuretice, antiaritmice, vasodilatatoare, betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, anticoagulante etc. În unele cazuri, aceste mijloace sunt insuficiente şi este nevoie de o intervenţie chirurgicală, constând în repararea sau înlocuirea valvelor.

Valvele pot fi înlocuite cu unele mecanice (sintetice) sau biologice. Cele mecanice sunt confecţionate din diverse aliaje sau din material plastic, au o durabilitate mai mare (aproximativ 20 de ani), însă necesită un tratament permanent cu anticoagulante.

În ultimii ani se apelează şi la tehnica de valvuloplastie percutană cu balon, mai simplă şi mai uşor de suportat, care, în anumite cazuri, permite repararea unor defecte cardiace fără a fi nevoie de o intervenţie chirurgicală clasică, fiind mai simplă şi mai uşor de suportat. În acest caz se introduce printr-o arteră un balon până în interiorul inimii. La nivelul valvei afectate, acesta este deschis, permiţând, în unele cazuri, repararea ei.