Cancer cerebralTermenul de „cancer cerebral” este folosit în mod frecvent, dar poate fi un termen care poate crea confuzie, deoarece dă senzația că toate cancerele cerebrale sunt un singur tip de cancer.  De fapt, termenul de cancer cerebral cuprinde o varietate de cancere. Astfel, sunt tumori care apar direct în creier, cunoscute sub denumirea de  cancere cerebrale primare, şi care sunt de mai multe feluri. De asemenea, există şi metastaze cerebrale, care reprezintă extinderea celorlalte tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar sau cancerul la sân, care metastazează în creier.

Creierul reprezintă partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. El controlează numeroase funcţii ale organismului. Creierul este responsabil pentru cele 5 simţuri: gustul, simţul tactil, vederea, auzul, şi mirosul. De asemenea, creierul este şi locul gândirii, vorbirii, personalităţii, creativităţii, şi memoriei. Creierul controlează mişcarea, senzațiile, echilibrul, şi coordonarea mişcărilor. Pentru a putea îndeplini toate aceste funcţii, creierul are nevoie de o cantitate mare de oxigen şi energie nutritivă.

Ce sunt tumorile cerebrale?

Tumorile cerebrale apar atunci când celulele încep să se multiplice necontrolat şi se deplasează sau invadează ţesuturile din jur. Ocazional, tumorile cerebrale se pot răspândi în tot organismul. Tumorile care au potenţialul de a se extinde şi în alte zone ale creierului sau organismului sunt denumite tumori maligne.

Tumorile cerebrale cu debut în creier sunt numite tumori cerebrale primare. Orice tip de celulă din creier poate suferi o mutaţie devenind astfel o tumoare primară şi tipul particular de celulă care formează tumoarea controlează cum se va comporta tumoarea. Tumorile cerebrale secundare sau metastaze cerebrale sunt acelea care au originea la nivelul altor structuri şi metastazează în creier. Metastazele cerebrale sunt mult frecvente decât tumorile cerebrale primare.

Tumorile cerebrale nu sunt văzute ca o singură boală, ci mai degrabă ca o colecţie de boli caracterizate prin tipul celulelor, comportament clinic, şi tipul de terapie.  Una dintre caracteristicile speciale ale tumorilor cerebrale este faptul că, uneori, tumorile benigne pot reprezenta o provocare la fel de mare în a fi tratate ca şi tumorile maligne, în funcţie de mărimea şi localizarea lor în creier. Chiar şi o tumoare benignă poate exercita presiune asupra creierului, iar această presiune poate fi simptomatică şi poate  pune în pericol viaţa pacientului.

Cancer cerebral - tumora creierFactori de risc pentru tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale  cuprind, în general,  aproximativ 2% din toate cazurile de cancer nou diagnosticate în rândul adulţilor.  Vârsta la care oamenii sunt diagnosticaţi cu tumori cerebrale variază în funcţie de tipul tumorii, dar luând în considerare toate tipurile, vârsta medie este în jur de 50 de ani.

Expunerea la radiaţii, fie în scop terapeutic (tratament al unei boli) sau expunere în urma exploziei unei bombe atomice, este considerată a avea legătură cu dezvoltarea anumitor tipuri de tumori cerebrale primare, inclusiv meningioame, glioame, şi sarcoame, în special dacă expunerea a avut loc în copilărie. Se consideră că dozele mari de radiaţii cresc riscul apariţiei unei tumori cerebrale, şi poate dura între  10 – 30 de ani ca tumorile cerebrale  induse de radiaţii se poată forma.

Deşi, în cazul animalelor de laborator s-a constatat că expunerea la chimicale cauzează tumori cerebrale, la oameni nu s-a dovedit existenţa nici unei legături între expunerea chimică şi tumorile cerebrale.

Substanţele chimice care s-au dovedit a cauza tumori cerebrale la animale includ: N-nitrozo compuşi , clorură de vinil, şi anumiţi solvenţi organici. Cu toate acestea, atunci când s-a examinat populaţia expusă la aceste chimicale (cum ar fi cei care lucrează cu pesticide sau lucrători în industria petrochimică), nu au fost găsite dovezi concludente care să sugereze că au o rată mai mare de dezvoltare a unor tumori cerebrale faţă cei care nu au fost expuşi la chimicale.

Având în vederea popularitatea telefoanelor mobile, mulţi oameni s-au temut că utilizarea lor poate reprezenta un factor de risc pentru apariţia tumorilor cerebrale, dar nu există nici o dovadă concludentă că telefoanele mobile cresc riscul apariţiei tumorilor cerebrale. De asemenea, există şi îngrijorarea cu privire la expunerea la câmpuri magnetice (linii de înaltă tensiune) şi îndulcitori (aspartam). Totuşi, nici în aceste cazuri nu există dovezi decisive care să arate existenţa unor legături între aceşti factori şi apariţia tumorilor cerebrale.

Anumite boli ereditare pot predispune o persoană la dezvoltarea anumitor tumori cerebrale,  dar doar 5% dintre tumorile cerebrale  primare au factori ereditari cunoscuţi la bază. Bolile genetice cum ar fi: neurofibromatoza de tipul 1, neurofibromatoza de tipul 2, boala Von Hippel – Lindau (Hemangioblastomul), şi scleroza tuberoasă sunt asociate cu creşterea riscului de dezvoltare a tumorilor cerebrale  primare.

Cancer cerebralCare sunt testele de screening disponibile?

Tumorile cerebrale primare sunt destul de rare şi,  de aceea, ele nu beneficiază de teste screening.  Cea mai bună metodă pentru depistarea din vreme a tumorilor cerebrale este de a merge regulat la doctor pentru control medical. Este important ca fiecare simptoame noi, care prezintă motive de îngrijorare să fie raportate imediat. Persoanele care au boli genetice care îi fac predispuși pentru dezvoltarea tumorilor cerebrale vor primi periodic studii imagistice pentru a observa apariţia oricăror anomalii.

Clasificarea tumorile cerebrale  primare

Tumorile cerebrale sunt împărţite, în funcţie de tipul de celulă din creier care le-a generat, şi felul în care arată celula la microscop. Tumorile cerebrale primare se clasifică, după tipul de celulă malignă care le-a generat în:

  • tumori gliale – provenite din celule gliale

  • tumori neuronale – provenite din celulele nervoase

  • tumori meningeale – provenite din celulele învelişurilor care acoperă creierul

  • schwanoame – provenite din celulele tecilor nervoase

Aproximativ 85% dintre tumorile cerebrale  primare  se formează din celulele gliale şi sunt denumite glioame. Din păcate, majoritatea tumorilor (35-45%) sunt de tipul cel mai agresiv, şi poartă numele Glioblastom Multiform. Alte tipuri de glioame sunt: astrocitoamele, care se formează dintr-un tip de celule în formă de stea, numire astrocite. Atunci când un patologist studiază la microscop tumorile cerebrale, îşi poate da seama de gradul de agresivitate al tumorii după felul în care arată celula.

Cel mai cunoscut sistem de clasificare este sistemul propus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care împarte tumorile cerebrale  în funcţie de histologie şi gradul tumorii. Gradul numeric propus de OMS reprezintă potenţialul biologic global pentru tumori maligne (agresivitate) de la I (benign) la IV (malign).

Cancer cerebral - telefon mobilCare este tratamentul pentru tumorile cerebrale?

Există mai multe alternative de tratament pentru pacienţii cu tumori cerebrale. Anumite tumori cerebrale sunt tratate folosind o combinaţie între mai multe tipuri de terapii. Forma de tratament va fi recomandată în funcție de localizarea exactă a tumorii cerebrale.

Intervenţia chirurgicală

Ori de câte ori este posibil, rezecţia chirurgicală este recomandată pentru majoritatea tumorilor cerebrale.  Cazul în care o tumoare cerebrală primară poate fi vindecată fără intervenţie chirurgicală este foarte rar. Totuşi, abordarea prin excizie chirurgicală a tumorilor cerebrale depinde de localizarea tumorii şi de raporturile acesteia faţă de celulele nervoase. Unele tumori se află în zone ale creierului care fac ca operaţia să fie foarte periculoasă, şi de aceea intervenţia chirurgicale nu se poate efectua. Riscurile operaţiei pentru pacient depind de mărimea şi localizarea tumorii. Vorbiţi cu neurochirurgul dumneavoastră despre riscurile specifice ale operaţiei planificate.

Chimioterapia

Chimioterapia constă în administrarea de citostatice în scopul distrugerii celulelor tumorale. Ele afectează întreg corpul. Sunt administrate intravenos sau pe cale bucală. Una dintre provocările speciale în cazul tratării tumorilor cerebrale prin chimioterapie este că există o barieră naturală între creier şi sânge, care blochează ca majoritatea medicamentelor să ajungă la creier, denumită bariera hemato-encefală.  Doar anumite citostatice pot trece de această barieră pentru a trata boli ale sistemului nervos. Pentru tumori care au un grad mare, cum ar fi glioblastomul multiform, chimioterapia cea mai folosită este o chimioterapie cu agenţi alchilanţi, în special temozolomida. Aceasta s-a dovedit a fi eficientă atunci când este folosită în combinaţie cu radioterapia, după operaţie. Se pot administra suplimentar temozolomida şi după terminarea radioterapiei, pentru o perioadă suplimentară de 6 luni.

Există o varietate de citostatice folosite în cazul tumorilor cerebrale, şi medicul dumneavoastră oncolog vă poate explica de ce, în cazul dumneavoastră, vă recomandă un anumit tip particular de tratament şi nu altul.

Radioterapia

Radioterapia constă  în aplicarea unor radiaţii  cu energie înaltă (asemănătoare razelor X) pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia este de două feluri: radioterapie externă şi radioterapia internă.  Radioterapia externă constă în emiterea de radiaţii de către o sursă eternă. Este necesar ca pacientul să vină la un centru de radioterapie, timp de 5 zile pe săptămână, timp de aproape 6 săptămâni. Tratamentul durează câteva minute şi este nedureros. De cele mai multe ori, radioterapia externă este utilizată pentru tumorile cerebrale , fie ca tratament primar pentru tumorile inoperabile, fie după rezecţia chirurgicală.

De obicei, metoda de radioterapie externă folosită este Radioterapia cu Intensitate Modulabilă (IMRT). Atunci când se tratează tumorile cerebrale situate în apropierea anumitor structuri vitale din creier, care sunt mult mai sensibile la radiaţii, cum ar fi  nervii optici sau trunchiul cerebral, IMRT poate fi folosită doar pentru a limita dozele asupra acestor structuri. IMRT nu este benefică pentru fiecare caz şi, de aceea, opţiune pentru tratament trebuie discutată cu medicul dumneavoastră.

Radioterapia se poate efectua şi asupra unei arii bine stabilită a creierului, folosind tehnica denumită radiochirurgie stereotactică. Radiochirurgie stereotactică este un tip de radioterapie care foloseşte un cadru pentru craniu, cu scopul de a întocmi o hartă a craniului. Doze mari de fascicule de radiaţii sunt ţintite, din mai multe unghiuri, direct pe tumoare, reducând astfel cantittatea de radiaţii aplicată ţesutului cerebral normal. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul aceluiaşi aparat care este folosit în cazul radioterapiei externe sau un aparat special (terapia cu raze gamma de înaltă precizie).

Oncologul radiolog poate să vă răspundă la întrebări legate de aparatură, proces, efectele secundare pentru fiecare tip de radioterapie menţionat şi poate recomanda care este cea mai bună radioterapie pentru cazul dumneavoastră.

Teste follow-up

După ce pacientul a fost tratat de tumori cerebrale, trebuie să fie urmărit îndeaproape pentru recurenţă. La început, pacientul trebuie să meargă la control destul de des. Cu cât creşte perioada în care nu are nici un simptom de revenire a bolii, scade frecvenţa controalelor de examinare. Doctorul va decide  când este cazul să se efectueze un RMN.

Trialurile clinice sunt extrem de importante pentru a obţine noi informaţii cu privire la boală. Prin intermediul trialurilor clinice s-au obţinut toate informaţiile pe care le avem astăzi şi, în momentul de faţă, sunt testate terapii noi. Vorbiţi cu doctorul dumneavoastră ca să vedeţi cum puteţi să participaţi la un trial clinic.