Chirurgie - Turism Medical - Sante Tour (1)Chirurgia generală este specialitatea medicală care tratează afecţiuni ce necesită intervenţii operatorii. Medicii chirurgi efectuează proceduri chirurgicale de reparare, excizie sau rezecţie, reconstrucţie, înlăturare sau mică chirurgie.

Chirurgia este ramura medicinei care se ocupă cu bolile pentru a căror vindecare este necesar un act operator. Etimologic, provine din grecescul „kheirourgia” adică lucru efectuat cu mâna.

Originile chirurgiei se pierd în negura comunei primitive. Progresele în chirurgie de la Homer la Hipocrate sunt prea lente pentru a fi percepute. În timpul lui Hipocrate însă se utilizau: sonda din plumb sau cupru, bisturiul, cauterul, chiureta, trepanul, speculul vaginal. Se practica: trepanaţia craniană, cauterizarea hemoroizilor, amputaţiile. Nu se cunoştea ligatura arterială, ceea ce a împidicat realizarea unei amputaţii eficiente, de pildă în gangrenă.

Şcoala din Alexandria, cu trei secole înaintea erei noastre, constituie un moment de referinţă deoarece aprofundează anatomia prin disecţii. Viscerele şi sistemul nervos central încep să fie cunoscute, datorită studiilor făcute mai ales de Herofil şi Erasistrate.

Chirurgia greco-romană din secolul I al erei noastre face progrese evidente prin cărţile lui Celsus, în legătură cu: oprirea hemoragiilor, diversitatea tumorilor – evoluţia şi prognosticul lor, operaţia buzei de iepure, a calculilor vezicali.

Figura cea mai proeminentă în chirurgia bizantină este Pavel din Egina, „naşul cancerului”. Acesta a scris despre diferitele tumori canceroase, inclusiv schiroase, descrie fracturile de rotulă şi propune tehnici originale pentru operarea herniilor şi hidrocelului.

Cel mai mare chirurg din secolul al XIV-lea a fost Guy de Chaulaic a cărui „Chirurgia Magna” constituie un punct de referinţă în evoluţia chirurgiei.

În secolul al XV-lea chirurgia era practicată atât de bărbieri (numiţi „de robă scurtă”) cât şi dechirurgi („de robă lungă”) care erau pregătiţi temeinic în colegii speciale. Figura cea mai ilustră din chirurgia Renaşterii este Ambroise Pare (Franţa) care redescoperă ligatura vasculară şi creiază un pansament digestiv cicatrizant eficient.

Secolul al XVII-lea aduce pe scena istoriei câţiva chirurgi remarcabili ca: italianul Marco Aurelio Severino, germanul Matias Purmann, englezul Richard Wiseman ş.a. Dar abia în secolul al XVIII-lea, secolul „luminilor”, ştiinţa chirurgicală ajunge să guverneze mâinile chirurgilor. Lapeyronie, chirurgul regelui Soare, a creat o veritabilă Facultate de Chirurgie la Paris, unde îşi desăvârşeu pregătirea adevăraţii chirurgi, care învăţau reguli clare şi precise după care să se conducă în practică. Dar nu numai Franţa participă la acest proces civilizator ci întreaga Europă. Orice domeniu al chirurgiei am lua sub observaţie, orice intervenţie chirurgicală, am observa că secolul XVIII este perioada de cristalizare a unei concepţii logice, biologice, bazate pe datele furnizate de disciplinele fundamentale ale medicinei (anatomie, fiziologie, fiziopatologie ş.a.). După ce în sec.XVIII s-a făcut ordine în medicină şi în chirurgie, sec. XIV poate fi considerat de-a dreptul revoluţionar. Bazale raţionale ale chirurgiei erau puse, acum se pun şi cele tehnice auxiliare: anestezie, antisepsie, asepsie etc. În 1847, Simpson utilizează în Anglia cloroformul ca anestezic, Heyfelder, în Germania, kelenul iar Morton la Boston descoperă anestezia prin inhalaţie. La introducerea antisepsiei şi apoi a aspsiei un merit deosebit l-a avut John Lister care recomandă utilizarea acidului fenic pentru spălarea mâinilor înaintea oricărei operaţii, pentru dezinfecţia instrumentelor chirurgicale şi a rănilor. Progresele sunt apoi rapide: se inventează pensa hemostatică, drenajul plăgilor cu tub de cauciuc găurit, în 1889 – mănuşile de cauciuc iar în 1899 Bier efectuiază prima rahianestezie.

În sec. XX, chirurgia a beneficiat de roadele descoperirilor din alte domenii: locul bisturiului a fost luat de laser, al cauterului de electrocauter, instrumentarul şi mijloacele de investigaţie s-au diversificat şi completat (endoscop, laparoscop, CT, RMN, ş.a.).

Cam tot ceea ce se întâmpla în lume în mica şi marea chirurgie se petrecea şi pe teritoriu României. Abia în 1842, la Colţea în Bucureşti s-a deschis prima şcoală de chirurgie, înfiinţată şi condusă de Nicolae Kretzulescu – doctor în medicină de la Paris. Sosirea lui Carol Davila în Ţara Românească, în 1853, reprezintă punctul de plecare a unui şir de reforme care nu vor mai fi abandonate. Dintre chirurgii de seamă ai sec.XIX amintim: Constantin Dimitrescu, Grigore Romniceanu, Victor Babeş, George Assaky, Nicolae Kalinderu, Thoma Ionescu, Victor Gomoiu. La începutul sec XX se disting: Dimitrie Gerota, Ernest Juvara, Amza Jianu, Th. Burghele, N Hortolomei ş.a.

În perioada interbelică se desprind din chirurgia generală trei ramuri care devin de sine stătătoare: chirurgia infantilă, ortopedia, neurochirurgia. Urologia, O.R.L. şi Oftalmologia deveniseră specialităţi chirurgicale distincte, încă înaintea primului război mondial.

În ultimii 60 ani, chirurgia se dezvoltă, punându-se accent pe dotarea tehnică şi materială. Se constituie noi specialităţi: chirurgia cardio-vasculară (fundamentată de N. Hortolomei şi V. Marinescu), chirurgia plastică şi operatorie, chirurgia de urgenţă. Fiziopatologia este aşezată la baza chirurgiei contemporane şi în domeniul chirurgiei vasculare, toracice (C.Cărpinişan, E.Zitti)), în oncologie (I.Chiculiţă) şi în chirurgia endocrinologică.

Laparoscopia este o procedura chirurgicala care se realizeaza prin incizii foarte mici la nivelul abdomenului, folosind instrumente de specialitate. Un instrument subţire, numit laparoscop este introdus in cavitatea abdomenului şi oferă chirurgului o imagine extrem de clară, pe un monitor TV, din interiorul cavitatii abdominale. Acest tip de chirurgie este numita “chirurgie minim invaziva”, din cauza inciziilor foarte mici utilizate si totodata a impactului minim asupra structurilor organismului.

Laparoscopul este dotat cu lentile ca si telescopul pentru a amplifica structuri ale corpului, o lumină puternică pentru a le lumina, si o camera video in miniatura. Camera trimite imagini din interiorul corpului la un monitor TV în sala de operatie. Instrumentele chirurgicale de specialitate pot fi introduse in cavitatea abdominala prin incizii mici.

Termenul ‘laparoscopie’ este utilizat atunci când acest tip de intervenţie chirurgicală se efectuează în abdomen. Se numeşte artroscopie in specialitatea ortopedie .

Chirurgia colorectala este adesea practicata sau pentru patologie benigna ( sigmoidita diverticulara, polipi), sau in cadrul tratamentului cancerului colorectal. In chirurgia oncologica colorectala decizia operatorie este luata dupa reuniunea echipei formata din chirurg, oncolog, radioterapeut.

Endocrinologia este ramura medicinii care studiază sistemul endocrin şi afecţiunile hormonale asociate acestuia. Medicii specialişti endocrinologi se ocupă cu depistarea, diagnosticarea şi tratarea bolilor glandelor endocrine, dar şi de recuperarea medicală a pacienţilor care suferă de afecţiuni tiroidiene, hipofizare, adrenale, gonadale sau tulburări ale metabolismului fosfo-calcic.

Această specialitate se concentrează în special pe organele a căror funcţie primară este secreţia de hormoni, dar are în vedere şi sistemul cardiovascular, de exemplu, multe afecţiuni cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea secundară, având cauze endocrine.